Vameși trimiși în judecată în urmă cu șase ani – pedepse mai mici decât durata procesului. Dosar: „darea și luarea de mită erau atât de obișnuite, încât nici nu se fereau unii de alții”

Mai mulți vameși din Prahova, trimiși în judecată în urmă cu șase ani și condamnați în mai 2011 la închisoare cu suspendare, au primit pedepse reduse în urma rejudecării procesului la Curtea de Apel Ploiești, pedepsele fiind mai mici decât durata procesului în timpul căruia trei inculpați au murit.

Un număr de 15 vameși și comisionari vamali, trimiși în judecată în anul 2006 pentru fapte de corupție și condamnați la sfârșitul lunii mai 2011 la închisoare cu suspendare de către Tribunalul Prahova ca instanță de fond, au primit pedepse mai mici în urma rejudecării procesului la Curtea de Apel Ploiești.

Din cei 15 condamnați, 13 au fost trimiși în judecată pentru fapte de corupție în timp ce își exercitau funcția de lucrători vamali în cadrul Vămii Prahova, iar alți doi au fost trimiși în judecată pentru fapte de corupție în timpul exercitării funcției de comisionar vamal.

Astfel, pentru cei 13 lucrători vamali Curtea de Apel Ploiești a dispus reducerea pedepselor de la patru ani la trei ani și șase luni de închisoare cu suspendare. Pedeapsa aplicată de Tribunalul Prahova unuia dintre comisionarii vamali judecați în acest proces a fost redusă de la doi ani și două luni la un an și șase luni de închisoare cu suspendare, iar cel de-al doilea comisionar vamal inculpat în acest proces, care inițial a primit o pedeapsă de trei ani și trei luni de închisoare cu suspendare, a primit o reducere a pedepsei cu nouă luni.

Alte trei persoane inculpate în acest dosar, între care fostul adjunct al șefului Biroului vamal Prahova și doi lucrători vamali, au decedat pe parcursul procesului, doi dintre aceștia murind înainte de pronunțarea pedepsei inițiale, iar cel de-al treilea după ce a introdus apelul ca urmare a condamnării.

Sentința Curții de Apel Ploiești poate fi atacată cu recurs. Această sentință a fost pronunțată după ce Curtea de Apel Ploiești a dispus 15 amânări în acest proces.

Înainte de a ajunge la Curtea de Apel Ploiești, acest proces a stat patru ani și jumătate pe rolul Tribunalului Prahova, unde a primit 53 de termene și două amânări ale pronunțării sentinței.

În 5 decembrie 2006, procurorii DNA au trimis în judecată 18 persoane, printre care adjunctul șefului Biroului vamal Ploiești și alți 15 vameși, acuzați că au primit mită câte 9.000 de euro fiecare timp de doi ani și opt luni, după ce toți aceștia fuseseră ridicați în luna octombrie, duși la audieri, apoi la instanțe pentru emiterea de mandate de arestare.

În acest dosar au fost judecați pentru luare de mită Liviu Jianu – adjunct al șefului Biroului Vamal Ploiești, Silvia Chiru, Nicolae Oprea, Emil Horobeț, Carmen Dumitru, Danilea Barbu, Dumitru Branga, Viorel Duțu, Nicolae Șitoianu, Mircea Preda, Ion Roman, Cristian Firimiță, Vasile Necula, Matilda Rădulescu – casier la Biroul Vamal Ploiești, Traian Zărnescu, Nicolae Stan și Justina Stănilă, iar Lucia Simionescu – declarant vamal la societatea de comisionariat vamal Unitehnica, pentru dare de mită

Potrivit procurorilor, în perioada 2004 – august 2006, cei 16 lucrători vamali de la Biroul Vamal Ploiești au pretins și primit, în repetate rânduri, bani și bunuri de la declaranți vamali în scopul de a le facilita îndeplinirea formalităților vamale.

Lucia Simionescu, angajată a societății de comisionariat vamal Unitehnica, a dat, în repetate rânduri, bani și bunuri lucrătorilor vamali din cadrul Biroului vamal Ploiești, pentru a finaliza cât mai rapid documentele vamale întocmite clienților săi, agenți economici, care efectuau operațiuni de import-export și pe care-i reprezenta în relația cu vama.

De asemenea, ancheta a relevat faptul că Justina Stănilă, în calitate de declarant vamal la societatea de comisionariat vamal Wim Bosman, a primit, în repetate rânduri, bani de la agenții economici, pe care-i reprezenta în relația cu Biroul Vamal Ploiești, în scopul de a urgenta (întocmirea documentației) formalitățile vamale pentru aceștia.

Probatoriul administrat în dosar a relevat că activitatea infracțională a avut loc într-o lungă perioadă de timp, după un plan bine elaborat în ceea ce privește mecanismul de percepere a mitei, actul de serviciu fiind întârziat ca urmare a neremiterii banilor. S-a ajuns astfel ca inculpații să facă din exercitarea atribuțiilor de serviciu o sursă constantă de venituri ilicite, susțin anchetatorii.

Printre stratagemele des folosite de lucrătorii vamali se numărau refuzul de a da liber la vamă mărfurilor prin invocarea unor motive, cum ar fi: traducerea incorectă a actelor, nefuncționarea sistemului lor de operare etc. De îndată ce reprezentanții societăților comerciale răspundeau cererii vameșilor de a le da bani, liberul la vamă era acordat, fără a mai solicita documentele pe care le invocaseră anterior.

Procurorii susțin că pentru îndeplinirea formalităților vamale, în cele mai multe cazuri, societățile comerciale (în mod direct sau prin intermediul declaranților vamali) au fost obligate să dea mită, pentru ca aceste formalități să se desfășoare mai rapid. Mita era dată fie sub formă de bani sau bunuri, cum ar fi sticle de vin, pungi cu miere, pungi cu cafea, răcoritoare, bluze de damă, cămăși bărbătești confecționate de firme importante, produse cosmetice, încălțăminte.

Fiecare declarant vamal își avea clienții săi (societăți comerciale), care, atunci când lăsau documentele pentru întocmirea declarației vamale, lăsau declarantului vamal și diferite sume de bani, cuprinse între 300.000-800.000 de lei vechi sau bunuri, pentru a le da vameșilor care lucrau documentele respective. În situația în care declarantul vamal ori agentul economic nu dădea mită, lucrătorii vamali găseau diverse pretexte pentru a încetini circuitul declarațiilor vamale.

De fapt, darea și luarea de mită era un fapt atât de obișnuit, încât nici declaranții vamali, nici vameșii nu se fereau unii de alții (de exemplu, în biroul SC Unitehnica lucrau 11 angajați), nici măcar atunci când în birou se aflau persoane străine.

Faptul că lucrătorii Biroului Vamal Ploiești și declaranții vamali din cadrul societăților de comisionariat vamal își desfășurau activitatea în același imobil, și specificul muncii, au favorizat dezvoltarea unor relații neprincipiale, bazate în special pe co-interesarea materială a lucrătorilor vamali în scopul urgentării formalităților vamale și acordării liberului de vamă în timp foarte scurt.

Procurorii au propus instanței confiscarea sumei de 320.000.000 de lei vechi (9.000 de euro) de la fiecare inculpat în parte.

Această sumă reprezintă obiectul luării de mită de către inculpați în perioada 2004 – august 2006 și a fost calculată, prin aproximare, având în vedere declarațiile denunțătorilor și martorilor audiați în cauză, în modul următor: suma de bani cea mai mică pe care un lucrător vamal o primea într-o zi de lucru drept mită, respectiv 500.000 de lei vechi înmulțită cu zilele lucrătoare (din care s-a scăzut concediul de odihnă pe fiecare an), pe timp de doi ani și opt luni (perioada 2004 – august 2006), rezultă suma de 320 de milioane de lei (9.000 de euro) de vameș.